Tinutul blanurilor - vol 2 by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-15T23:00:00+00:00

Capitolul XII. O încercare de salvare

Aceşti oameni de treabă ştiau! Şi, ca să nu agraveze necazurile şefului lor, s-au prefăcut că habar n-au şi s-au apucat cu aceeaşi râvnă de lucrările pentru iernare!

Lacrimi de înduioşare umplură ochii lui Jasper Hobson. Ei nu încercă să-şi ascundă emoţia; prinse mâna pe care i-o întinse vânătorul Marbre şi o strânse cu căldură. Da, aceşti vrednici soldaţi ştiau totul, căci Marbre pricepuse de multă vreme. Capcanele pentru reni năpădite de apă sărată, detaşamentul de la fortul Reliance aşteptat în zadar, calcularea latitudinii şi longitudinii făcută zilnic, inutilă pe un pământ ferm, şi precauţiile pe care locotenentul Hobson le lua pentru a nu fi văzut când stabilea poziţia, animalele care nu fugiseră înaintea iernii, în fine schimbările de orientare survenite în ultimele zile şi pe care le observaseră şi ei, toate aceste indicii laolaltă făcuseră pe locuitorii fortului Esperance să înţeleagă situaţia în care se aflau.

Doar sosirea lui Kalumah li se păruse inexplicabilă şi presupuseseră ― ceea ce dealtfel era adevărat ― că din întâmplare furtuna o aruncase pe tânăra eschimosă pe insulă.

Marbre, în capul căruia se limpeziseră mai întâi toate aceste lucruri, împărtăşise presupunerile sale dulgherului Mac Nap şi fierarului Rae. Toţi trei examinaseră situaţia cu sânge rece şi fuseseră de acord că trebuiau să prevină nu numai pe camarazii lor, dar şi pe soţiile acestora. Apoi se înţeleseseră să pară că nu ştiu nimic în faţa şefului lor şi să-l asculte orbeşte ca şi în trecut.

Auzind explicaţiile lui Marbre, doamna Paulina Barnett, pe care purtarea delicată a acestor oameni o emoţionase profund, zise:

― Sunteţi foarte buni, prieteni, sunteţi soldaţi vrednici şi curajoşi!

― Şi locotenentul nostru, răspunse Mac Nap, poate să se bizuie pe noi. El şi-a făcut datoria şi noi ne-o vom face pe a noastră.

― Da, scumpii mei tovarăşi, zise Jasper Hobson. Cerul nu ne va părăsi şi noi îl vom ajuta să ne salveze! Apoi Jasper Hobson istorisi tot ce s-a întâmplat de la acea epocă în care cutremurul de pământ rupsese istmul şi făcuse o insulă din teritoriile continentale ale capului Bathurst. El spuse cum, pe marea liberă de gheţuri, în mijlocul primăverii, noua insulă fusese târâtă de un curent necunoscut la mai mult de 200 de mile de coastă, cum uraganul o adusese iar în vecinătatea uscatului, apoi o îndepărtase din nou în noaptea de 31 august şi cum, în sfârşit, curajoasa Kalumah îşi riscase viaţa pentru a veni în ajutorul prietenilor săi din Europa. Apoi arătă modificările suferite de insulă, care se dizolva încetul cu încetul în apele mai calde, şi teama pe care o simţiseră fie de a fi antrenaţi până în Pacific, fie de a fi luaţi de curentul Kamceatka. În fine, făcu cunoscut tovarăşilor săi că insula rătăcitoare se oprise, din păcate, definitiv la data de 27 septembrie. Apoi, după ce se aduse harta mărilor arctice, Jasper Hobson arătă poziţia pe care insula o ocupa acum, la mai mult de 600 de mile distanţă de orice coastă. El termină spunând că situaţia era extrem de

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.